Cărți de specialitate, prezentări, note de lectură, auxiliare de laborator
Cărți de specialitate
Tratamente de suprafață cu laser și modelarea proceselor. Lézeres felületkezelés és modellezés
Dezvoltarea materialelor structurale și a tehnologiei materialelor s-a sprijinit și în trecutul recent pe fundamentele teoretice și practice deja cunoscute, dar s-a recurs mai degrabă la încercări. O sarcină a viitorului nu prea îndepărtat va fi elaborarea unor procedee (tehnici de simulare) prin care vom putea fi capabili ca prin reglarea parametrilor proceselor tehnice (de exemplu la tratarea de suprafață cu laser) să determinăm structura (și astfel caracteristicile dorite) unui material fără a fi nevoiți să recurgem la experimente de mare anvergură și costisitoare.
La aceste scopuri dorește să contribuie și acest volum, care prezintă partea teoretică și practică a tehnologiei moderne a tratării de suprafață cu laser, precum și tehnica simulării și matematica complexă a acestuia.
DOI: https://doi.org/10.36242/mtf-04
Întreg conținutul poate fi accesat și aici: http://eda.eme.ro/handle/10598/8923.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Introducere în informatica tehnologiei materialelor
Pe parcursul activității de proiectare, pe lângă măsurători de construcție și design o sarcină fundamentală revine și selecției materialelor și planificării tehnologice conexe. În ziua de astăzi nici aceste sarcini nu se pot lipsi de bazele de date digitale și de software. Pentru înțelegerea și aplicarea corectă a acestora este nevoie de cunoștințe din zona tehnologiei materialelor care se referă la posibilitățile de selecție a materialelor, la caracteristicile acestora respectiv la metodele numerice și analizele care le pot cuantifica, totodată la procedurile de fabricație, caracteristicile și descrierea proceselor.
Această carte parcurge și prelucrează tematica descrisă din punctul de vedere al informaticii.
DOI: https://doi.org/10.36242/mtf-03
Întreg conținutul poate fi accesat și aici: http://eda.eme.ro/handle/10598/8942.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Tratarea suprafețelor
Prin tratarea suprafețelor putem crea straturi și scoarțe de suprafață menite să înbunătățească rezistența la deteriorare (uzură, călire, corodare, oxidare și oboseală) în materiale (obiecte de lucru) care de altfel – în lipsa altor criterii sau deziderate – sunt mai ieftine, mai ușoare de prelucrat și mai rezistente. Putem ajusta regiuni delimitate ale obiectelor de lucru la cerințele locale ce provin din utilizare fără să modificăm în mod semnificativ structura și caracteristicile majorității volumului.
Pe lângă prezentarea diferitelor proceduri de tratament de suprafață pe diferite principii cartea se ocupă și cu acele forme de deteriorare care indică necesitatea acestor tratamente, cu câteva caracteristici importante ale suprafețelor, cu metodele de preparare a suprafețelor și cu acele analize de materiale care servesc calificarea straturilor.
DOI: https://doi.org/10.36242/mtf-05
Întreg conținutul poate fi accesat și aici: http://eda.eme.ro/handle/10598/15436.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Tehnici de sudare I. Procedee și mijloace de mecanizare
Sudarea este cea mai importantă tehnică de lipire, fapt reflectat și de numărul mare de versiuni de procedee, precum și de diversitatea materialelor de adaos și a celor auxiliare, de multiplele posibilități de mecanizare. Împreună acestea reprezintă o bază a tehnicii de sudare pe care se poate sprijini atât constructorul cât și tehnologul sau managerul. Pentru ca acest sprijin să fie bine fundamentat, această carte e menită să contribuie printr-o prezentare sistematică și concisă a tematicilor menționate. Scopul este cuprinderea unor cunoștințe teoretice și practice care pot sprijini și lărgi cunoștințele conexe ale celor care se ocupă de sudare.
Încearcă să ofere cititorilor informații într-o formă compactă, totodată enciclopedică despre acele domenii ale sudării – sudare și procedee înrudite, posibilitățile mecanizării – pe care le putem numi în mod simplu fundal tehnic.
DOI: https://doi.org/10.36242/mtf-08
Întreg conținutul poate fi accesat și aici: http://eda.eme.ro/handle/10598/15437.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Tehnici de sudare II. Echipamente și măsurări
Instalațiile electrice de sudare sunt condiția de bază a procedurilor conexe de sudare, de aceea cunoașterea principiului, construcției și funcționării acestora este importantă. Mai mult, pentru a putea utiliza în mod eficient posibilitățile oferite de aceste instalații este de recomandat să ne ocupăm de caracteristicile tehnicilor de utilizare a acestora: posibilități de reglaje și de intervenție, valori limită, efecte asupra mediului de lucru. Tot în această idee trebuie să acordăm atenție și măsurătorilor, și tehnicilor de control fără să uităm de pericolele curentului electric și prevenirea acestora.
Această carte se ocupă în primul rând de domeniul sudării de arc și de rezistență, instalațiile ce se pot folosi, informații teoretice și practice despre unelte, elemente specifice funcționării acestora, aspecte de măsurători, de control și de siguranță. Fără dorința exhaustivității promite o prezentare a domeniilor menționate ale tehnicii de sudare, ce pot sprijini și lărgi cunoștințele conexe ale celor ce se ocupă de sudare.
Încearcă să ofere cititorului într-o formă compactă și cu focus pe esențial informații despre acele domenii ale sudării – instalații, aspecte de măsurători, de control și de siguranță – care pot fi considerate pur și simplu ca un fundal al tehnicii de sudare.
DOI: https://doi.org/10.36242/mtf-09
Întreg conținutul poate fi accesat și aici: http://eda.eme.ro/handle/10598/15438.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Bazelele sudurii. Hegesztési alapismeretek
Sudarea reprezintă cea mai importantă tehnologie de îmbinare ale materialelor
Cartea de față prezintă cunoștințele de bază legate de sudare și procedeele înrudite cu aceasta – lipirea, sudarea prin lipire, tăierea termică – cu scopul de a facilita, prin prezentarea principalelor procedee, însușirea cunoștințelor din domeniul tehnologiei materialelor și de a trezi interesul spre aprofundarea cunoștințelor în domeniu. Cititorului i se prezintă cel mai frecvent aplicate procedee. În urma unui studiu amănunțit, cititorul va dobândi informați despre principiile, metodele și ariile de aplicație de mare varietate și extindere a procedeelor de sudare. Cartea reprezintă un mijloc de excepție în vederea adâncirii cunoștințelor de specialitate.
Lucrarea se împarte în zece capitole, urmate de o anexă care conține denumirile procedeelor de sudură în limbile maghiară, română, engleză și germană, precum și un dicționar terminologic.
Noțiunile introduse sunt fundamentate printr-o bibliografie conținând 31 de titluri.
La finele cărții există un glosar , care ajută la orientarea mai rapidă, mai eficientă în multitudinea noțiunilor prezentate. Prezentarea procedeelor este însoțită de un număr de 109 de figuri sau fotografii color.
Capitolul întâi prezintă noțiunile de bază ale asamblărilor nedemontabile și dă definițiile clare respectiv deosebirea dintre procedeele de sudare și cele de lipire. În cazul asamblărilor sudate, sudura cap la cap prin presiune și sudura cu adaos de material sunt tratate în subcapitole separate.
Capitolul doi prezintă detaliat procedeele de sudare prin presiune. Primul subcapitol descrie taxonomia acestor proceduri, continuând în celelalte subcapitole cu prezentarea riguroasă a acestora. Cu toate că titlul capitolului conține termenul „mai importante”, își găsesc aici locul și câteva proceduri speciale, cum ar fi sudarea prin explozie sau sudarea prin impulsuri magnetice.
Capitolul trei prezintă procedeele de sudare cu adaos de material. Subcapitolele sunt ordonate începând cu procedeele clasice, continuând înspre cele speciale. Autorul tratează în amănunțime șapte variante ale sudării cu arc, urmând acestora sudarea cu flacără. La finele capitolului sunt înșiruite procedeele speciale, neconvenționale: sudarea cu fascicul de electroni, cu fascicul laser, și sudarea alumino-termică.
Capitolul patru oferă o sinteză a materialelor pentru sudare. Accentul este pus pe electrozii cu înveliș, aceștia fiind prezentați în trei subcapitole consecutive. Celelalte două subcapitole rămase prezintă gazele de protecție respectiv gazele pentru sudare cu flacără.
În capitolul cinci se prezintă câteva proceduri de lipire. Capitolul se împarte în două subcapitole: lipirea tare sau brazarea, respectiv lipirea moale.
Capitolul șase prezintă unele variante ale tehnologiei de sudare prin lipire, pe când capitolul șapte descrie procedeele de lipire.
Capitolul opt este consacrat celor trei procedee de separare termică de material, și anume tăierea cu flacără, tăierea cu jet de plasmă și tăierea cu fascicul Laser.
Ultimele două capitole sunt complementare, care tratează cadrul istoric al tehnologiilor de sudare, respectiv latura de aplicabilitate ale acestora în expresia artistică.
În final, se poate afirma că lucrarea de față oferă cunoștințe de bază în domeniul tehnologiei materialelor, prin exemple teoretice și practice, completate cu figuri și fotografii care fac, ca această specialitate – poate cea mai captivantă – a ingineriei mecanice, să fie mai ușor accesibilă, ilustrativă și mai atractivă.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Laborator de tratamente termice. Hőkezelési laboratórium.
Tratamentele termice reprezintă tehnologia de modificare a proprietăților mecanice ale metalelor și aliajelor, în funcție de cerințele impuse. Tratamentele termice sunt indispensabile – fapt atestat de numărul mare de procedee, de standardizarea extinsă și introducerea mecanizării respectiv a automatizării.
Cartea de față prezintă bazele tratamentelor termie, cu scopul de a sprijini inginerul proiectant în construcția de mașini în alegerea materialelor, în aprofundarea cunoștințelor de tehnologia materialelor, și a trezi pofta în rândul celor interesați înspre o parcurgere mai amănunțită a domeniului de știință conex.
În urma parcurgerii minuțioase a cărții cititorul va dobândi cunoștințe legate de principiile de diversitate largă ale tratamentelor termice, metodele și ariile de aplicare ale acestuia. Ea reprezintă un mijloc ideal pentru aprofundare în specialitatea dată.
Prezenta lucrare însumează bazele teoretice și aplicațiile practice mai importante ale tratamentelor termice. Cartea se structurează în două părți: prima conține prezentarea clară și orientată a noțiunilor teoretice, pe când partea a doua descrie șapte aplicații practice, cu aplicație imediată la orele de laborator aferente disciplinei de „Tratamente termice”, dar poate fi de folos și în cadrul cercurilor științifice studențești pentru elaborarea unor lucrări tematice.
Prima parte a cărții, bazele teoretice, se divide în șase capitole. Capitolul întâi descrie teoria generală a tratamentelor termice. Aceasta este realizată prin prezentarea detaliată a principiului fundamental, respectiv a fenomenelor fizice care conduc la înfăptuirea tratamentului termic. Sunt explicate aici transmiterea căldurii și elementele ciclului de tratament termic însemnând încălzirea, menținerea și răcirea.
Capitolul al doilea prezintă gruparea în procedee, respectiv grupe de procedee a noțiunilor teoretice prezentate în primul capitol. Prin aceasta cititorul primește o imagine clară asupra grupelor de procedee în funcție de calitățile de material și scopul propus.
Capitolul al treilea prezintă diagrama fier-carbon stabilă și metastabilă, doar cu scopul de a împrospăta cunoștințe deja existente ale cititorului.
Capitolul patru descrie în amănunțime tratamentele termice ale aliajelor fierului. Aceasta este divizată în patru subcapitole. Primul prezintă în opt puncte tratamentele termice în secțiune completă respectiv formele de pregătire ale acestora. Al doilea subcapitol prezintă tratamentul termic superficial. Al treilea
subcapitol prezintă tratamentele termochimice, iar ultimul, tratamentele termice ale fontelor.
Capitolul cinci descrie tratamentele termice ale aluminiului respectiv ale aliajelor acestuia. Primul subcapitol prezintă recristalizarea aluminiului și a aliajelor de aluminiu, iar al doilea înnobilarea acestora prin segregare.
Capitolul șase încheie partea teoretică, și descrie tratamentele termice ale cuprului și aliajelor acestuia. Primul subcapitol se referă la cuprul tehnic pur, al doilea la aliajele monofazice iar cel de-al treilea la aliajele polifazice.
Partea a doua a cărții descrie șapte experimente efectuabile în cadrul orelor de laborator Acestea au ca subiect austenitizarea, determinarea experimentală a dimensiunii grăuntelui, călibilitatea, transformarea izotermică, răcirea continuă și recoacerea, respectiv recoacerea de recristalizare ale aluminiului.
Cartea mai conține și o anexă cu noțiunile tratamentelor termice în limbile maghiară, română, engleză și germană.
Se poate conclude că lucrarea de față oferă cunoștințe fundamentale pentru inginerul de tehnologia materialelor respectiv proiectant în construcția de mașini. Aceste cunoștințe sunt puternic susținute prin exemple teoretice și practice, figuri și fotografii, care fac ca această arie importantă și incitantă a științelor inginerești să devină mai atractivă.
Întreg conținutul poate fi accesat și aici: https://eda.eme.ro/handle/10598/33531
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Suport de laborator
Laboratorul științei materialelor I. Încercări pentru stabilirea proprietăților materialelor
Predarea științei materialelor este o parte importantă a învățământului superior tehnic. Activitățile practice din laborator și din sala de curs servesc la o mai bună cunoaștere a materialelor structurale prezentate.
Este necesar și de recomandat ca pe parcursul acestor activități să se studieze cele mai importante metode de analiză care vizează componența materialelor, structura, selecția acestora, precum și caracteristicile fizice ce formează baza pentru proiectare în construcții, prelucrabilitatea tehnologică, rezistența la daune pe parcursul utilizării, măsurabilitatea, cuantificabilitatea, verificabilitatea acestora – în alte cuvinte calificarea materialelor.
Această carte cu scop educativ – fiind primul volum în seria pentru laboratorul de știința materialelor – se ocupă de analizele ce califică caracteristicile materialelor și cu problemele de calcul legate de acestea. Un rol important revine metodelor de stabilire a caracteristicilor standardizate ca soliditatea, tăria, teste de impact, fundamentelor mecanicii fracturilor, analizei prin calcul a dislocației și obosirii. Aceste domenii sunt întregite cu soluțiile simple ale identificării materialelor.
DOI: https://doi.org/10.36242/mtf-11
Întreg conținutul poate fi accesat și aici: https://eda.eme.ro/handle/10598/31517
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Note de lectură
Cunoștințele de bază a tehnologiilor metalice de sudare, brazare și tăiere la cald
Sudarea forjată este o metodă de fabricație ce este aproape la fel de veche ca și utilizarea fierului (”epoca de fier”). Până la mijlocul secolului XIX. era singurul procedeu de lipire în domeniul asamblării nedemontabile a metalelor. Dezvoltarea rapidă și spectaculoasă a tehnologiilor materialelor – inclusiv a sudării – a survenit în secolele XIX. și XX. Datorită descoperirii și răspândirii pe scară largă a electricității, a mijloacelor acesteia.
Sudarea în industrie este cea mai importantă tehnologie de alipire a metalelor fapt reflectat și de numărul mare de variante de proceduri, aria largă a materialelor auxiliare dezvoltate pentru acestea și multiplele posibilități de mecanizare și automatizare.
Scopul acestei cărți este ca prin prezentarea proceselor fundamentale ale sudării să contribuie la însușirea cunoștințelor de Tehnologia materialelor și să încurajeze aprofundarea acestora, îmbrățișarea carierei de inginer în tehnologia materialelor care este una dintre cele mai interesante direcții în cadrul ingineriei constructoare de mașini.
Întreg conținutul poate fi accesat aici: https://hu.scribd.com/doc/229730688/FemekTechnologiaja-Hegesztes#scribd.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Descrierea materiilor predate, a lecturilor și activităților de laborator (se încarcă în mod continuu urmărind curriculumul actual – semestrul I.)
Materii predate:
- Știința materialelor I. – specializarea Mecatronică și cea de Inginerie de construcții mașini anul I.
- Știința materialelor II. (Tehnologia materialelor) specializarea Mecatronică și cea de Inginerie de construcții mașini anul II.
- Ingineria materialelor moderne – specializarea Mecatronică și cea de Inginerie de construcții mașini anul IV.
- Mecanică – specializarea de Automatizări și informatică aplicată anul I.